Bine aţi venit pe site-ul Fundaţiei Ro-Sakura Iaşi!

FUNDAŢIA RO-SAKURA IAŞI este constituită conform Legii nr. 21/1924, funcţionând din luna iulie 1998. Fondatorul unic al acestei fundaţii este d-nul ing. Loghin Florentin Gheorghe, centură neagră 4 Dan shotokan-fudokan, antrenor, arbitru internaţional, autor de carte, având o experienţă de peste 43 de ani în domeniul artei marţiale.

Numele organizaţiei:

FUNDAŢIA RO-SAKURA

Președintele organizaţiei:

LOGHIN FLORENTIN-GHEORGHE

Obiectul de activitate al Fundaţiei:

Protejarea şi curăţirea zonelor turistice din ţară şi străinătate; protecţia, îngrijirea şi conservarea florei şi faunei din România; întreţinerea şi marcarea traseelor turistice; construirea, protecţia şi îngrijirea cabanelor, refugiilor, locurilor de campare din zonele turistice din România şi străinătate; iniţiere în gimnastica energetică, autoapărare, arte marţiale, alpinism, înot, activităţi de salvamont, salvamar, ghizi montani, poliţie ecologică montană; organizarea de expediţii interne şi internaţionale; editarea de publicaţii, publicitate internă şi internaţională, mese rotunde şi conferinţe, editură, tipografie.

Sigla - Explicarea simbolurilor:
  • Vulturul – simbolul nemuririi, intelect intuitiv, călăuza între tărîmuri, elevaţie spirituală, element solar, înfăşurarea „spiritului” în formă umană prin concepţie; - prima cavernă;
  • Cercul interior – realitatea conştientă raţional, conceptul de CER, naşterea şi moartea corpului fizic, formă-suport purtătoare prin intermediul sufletului a spiritului; - a doua cavernă;
  • Cercul interior – cercul exterior: realitatea inconştientă, cerul virtual; între cele două realităţi se produce calea de mijloc care ia ca suport „văzduhul” sufletului – inefabilul; - a treia cavernă;
  • Exteriorul; a patra cavernă – ieşirea deasupra cerului şi contemplarea tendinţelor divine;
  • Porţiunea de cerc interior întreruptă: posibilitatea transcenderii „cavernei” conştiente raţional;
  • Circumferinţa continuă la cercul exterior: semnifică transparenţa totală la realizarea supraconştiinţei;
  • Capul de DAC: reprezintă orientarea către tradiţia hyperboreană, luînd ca reper Zalmoxis ca funcţie şi desigur Dacii;
  • Căciula dacului: Vîrful Toaca din masivul Ceahlău – Moldova; simbol şi icon sacerdotal; Coganionul – muntele sfînt al românilor, locul ales pentru ascundere a celor care aveau funcţia lui Zamolxis; cel de-al şaptelea stîlp spiritual al lumii;
  • Ochii dacului: „vederea”, în sens de înţelegere-aşezare şi aşteptare neclintită, de către elita sacerdotală a fiului risipitor, adică a neamului numit de ceva vreme – român, care trebuie să se răsucească pentru a-şi înţelege „averea”, reprezentată de tradiţia hyperboreană din care se trage;
  • Muntele : ideea de aspiraţie spirituală; de urcuş duhovnicesc;
  • Capul de lup: principiu de organizare; ordine, disciplină;
  • Corpul de şarpe, dragon: element teluric, pământul dar şi simbol al înţelepciunii; deasemenea ştim că dragonul se mişcă bine atât în apă cât şi în văzduh. În general el este element lunar, apa;
  • Suportul capului de lup continuat în trup de şarpe (dragon): simbolizează suliţele care străpungeau în aer, trupurile tinerilor daci educaţi să deprindă calitatea inocenţei pure;
  • Capul de lup – trupul de şarpe – suportul acestora; reprezintă steagul dacilor, care, călări în luptă, prin sunetele pe care le scotea la trecerea aerului prin gura deschisă a lupului – dragon, le întărea credinţa că sunt „nemuritori”. Văzduhul nemuririi, pentru strămoşii noştri, era plasat între CER şi PĂMÂNT. Lupul – dragon simbolizează unirea cerului cu pământul chiar în trupul luptătorului DAC;
  • Creanga de cireş: simbolizează procesul şi are sensul de înflorire (sakura – denumirea fiind extrasă din după numele prinţesei „Kono hana no sakura Hime”, adică „prinţesa pomului cu flori înflorite” care a coborît din cer pe un pom de sakura, şi ar fi fost înmormântată pe vîrful Fuji; efemeritate – pentru o conştiinţă discriminatorie, duală (trecut şi viitor); eternitate - pentru o conştiinţă ancorată în clipă/moment(prezent); Cireşul japonez este androgin, nu are fruct. Mai simbolizează non-reprezentarea, non-dorinţa, non-atingerea şi desigur non-acţiunea;
  • Cercul mic care circumscrie creanga de cireş: soarele simbolizează căldura şi lumina spirituală – iubirea, dar şi soarele Japoniei.
  • Sigla scoate în evidenţă un posibil drum către centrul spiritual al omului. Acesta (drumul), întotdeauna este jalonat de locuri comune din alte culturi, determinînd pe cel care se „nevoieşte”, ca în cercuri centripete, să fie aspirat de propria tradiţie în eternul „aici şi acum”.

    Ne asumăm responsabilitatea şi aşteptăm sugestiile dumneavoastră pe măsura provocării lansate. De asemenea, suntem însetaţi de origini şi decăzuţi în văduvie vis-a-vis de mitologia civilizaţiei sacerdotale. În opinia noastră ar fi ultima etapă cea mai apropiată de prezent. Confirmată de izvoarele literare şi nu numai, o putem numi fără să deranjăm pe nimeni, ca fiind Dacia Hyperboreeană, cu localizare strictă în centralitatea aqvatică: Tisa - Nistru - Dunăre. Şi dacă noi am mânui tridentul Deltei Dunării (Chilia, Sulina, Sfîntul Gheorghe), sub mângâierea Mamei Latona (Lacul Letea), din nodul Tulei (Tulcea) prin mijlocirea Selinei - Luna (Sulina) spre Cetatea Albă (Cetatea Soarelui - Apollon) situată în insula Leuke (Insula Şerpilor) din Marea Neagră, am fi în posesia trunchiată desigur, a unei geografii şi istorii sacre - spirituale.

    Ce spuneţi?

 

Login / Înregistrare



Vizitatori

146394
AstăziAstăzi25
Începând cu 05 august 2007Începând cu 05 august 2007146394
IP-ul dumneavoastră este:54.198.139.141

Utilizatori on-line

Avem 1 vizitator online