|
Florentin Loghin La răscrucea caravanelor vieţii sau Un alt fel de"A fost odată ca niciodată..." EDITURA SAKURA 2002 Cuptorul de pîine, ascunzătoarea. Cinematograful vechi. Cîinele soldatului şi prăbuşirea plafonului din stuf peste spectatori. Muzica Lume lume, vagabondul Din Piaţa Unirii, sau răspîntia cum mai era numită, iar de evrei „Parlamentul Sîmbetei şi a sărbătorilor”, trecută de mult în uitare, porneau străzile Hîncu, Oituz, Mărăşeşti şi drumul Botoşanilor. Încărcătura emoţională a acelor vremi este greu de redat. În jurul răspîntiei din orăşelul nostru, povesteau cei în vîrstă, se ridicau, pe partea Hîncu-Oituz, magazinele, Oituz-Mărăşeşti, sinagoga Hevre-Gah, Mărăşeşti – drumul Botoşanilor Banca de Credit Mărunt, Hîncu - Drumul Botoşanilor, Biserica şi cimitirul eroilor sovietici. Pe vremea mea, intrînd din răspîntie pe Oituz, pe partea dreaptă te întîmpinau două crîşme, plasate chiar pe colţ, mai apoi magazinul de metalo-chimice, o mică dugheană cu ţigări, dulciuri, mărunţişuri apoi două frizerii alipite, dugheana lui Strul Grisaru şi un atelier de tîmplărie. Apoi era strada Ştefan cel Mare, în care Oituzul se şi termina, înţepînd-o perpedincular. Pe partea stîngă magazine, sifonăria lui Moise Puţîntelu, o trecere îngustă printre clădiri, închisă cu un gard înalt, casa lui Froim, lîngă care era magazinul în care lucra mama, o frizerie, cuptorul de pîine, cinematograful sau filmul, cum îi spuneam noi, croitoria de lux şi locuinţa lui Furman, ce mai rămăsese din casa Binder şi iarăşi strada Ştefan cel Mare. Peste strada Ştefan cel Mare era un teren ajuns maidan prin demolarea clădirilor ca urmare a bombardamentelor din timpul războiului. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
De ce la intersecţia caravanelor vieţii |
Florentin Loghin La răscrucea caravanelor vieţii sau Un alt fel de"A fost odată ca niciodată..." EDITURA SAKURA 2002 DE CE LA INTERSECŢIA CARAVANELOR VIEŢII |
De cînd m-am trezit şi buricat mai de doamne ajută şi am început a avea o părere despre lume, caravana, de departe era una dintre cele mai misterioase apariţii. Aşa m-am trezit, şi nimeni nu ştia de unde vine numele de caravană. Veneau căldărarii în căruţele lor cu coviltir, îşi instalau corturile cu vîrfurile înalte şi ascuţite ca nişte coifuri de căluţi, meşteşugeau vatra şi confecţionau cazane din te miri ce. Toţi copii se însufleţeau şi alergînd, şi eu deopotrivă cu ei, strigam a venit caravanaaa, a venit caravanaaa. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Florentin Loghin La răscrucea caravanelor vieţii sau Un alt fel de "A fost odată ca niciodată..." EDITURA SAKURA 2002 Oglinda cu rame de timp Amintirile. Un loc pe care-l păstrezi numai pentru tine. Acolo stau părinţii tăi, care nu mai sunt, în care te aşteaptă oricînd dealurile, văile, prietenii şi visurile tale, poveştile pe care le-ai crezut populate numai cu zmeii şi zînele tale, prima zăpadă, primul sărut şi chiar prima iubire. Îţi trebuie curaj ca să scrii o carte în care să îţi revezi viaţa. Şi puterea de a trece peste neîmplinirile care te aşteaptă, încă o dată, să îţi aducă aminte că treptele pe care le-ai avut în faţă nu au putut să fie urcate mereu aşa cum ai fi vrut, să treci peste suferinţele pe care le-ai provocat altora prin faptele tale, cu voie au fără de voie. Tîrgul Ştefăneşti, aşa cum îl vede Florin Loghin, pe numele lui din rădăcini Cadinoiu Florentin Gheorghe, este şi el o amintire. M-am născut într-un orăşel în care pereţii caselor evreieşti răsunau purtînd ecoul strigătelor bătrîneilor tătari care îşi purtau îngheţata în bidoanele dintr-o căruţă amărîtă trasă de doi măgăruşi obosiţi, pe spinările cărora soarele curgea ca o maree de săgeţi otrăvite de bătrîneţe şi boli, aşa că pot înţelege ce însemna un prieten evreu sau ţigan la ceasul copilăriei. |
|
Citeşte mai mult...
|
|
La răscrucea caravanelor vieţii |
|
Florentin Loghin La răscrucea caravanelor vieţii sau Un alt fel de "A fost odată ca niciodată..." EDITURA SAKURA 2002  ...Să fi fost într-o lună de mărţişor. Primăvara mai timpurie îşi începuse a însemna apropiata stăpînire, prin drăgălaşa şi mortala mîngîiere a veşmintelor bătrînului Ghenar. Başeul a fost primul care a reacţionat la avansul primăverii. Întinzîndu-se de-i trosneau gheţurile care-l acopereau ca un ogheal, porni la vale într-un tumult de sloiuri şi vaiet de încântare. Tiranica îmbrăţişare a gheţii luase sfîrşit, lăsînd să fie pentru puţină vreme, o lume nouă, efemeră. Între încleştarea încremenită a gheţii şi mişcarea molcomă a apei în albia Başeului de mai tîrziu, sub bagheta magică a zînei Primăvara, o adevărată lume intermediară lua viaţă.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
